- După ce, ani la rând, alături de ceilalţi occidentali, i-au criticat pe români că îi discriminează pe rromi, francezii au primit pe pielea lor o lecţie de la minoritarii pe care i-au trimis acasă de la Paris, oferindu-le sprijinul pentru a-şi deschide o afacere. Rromii din Timiş au vândut sau au mâncat animalele primite gratis pentru a-şi face ferme
|  | | | |
|
|  | "Noi am primit 15 porci. Acum, mai am doar opt, dar numai patru sunt la mine, restul sunt prin vecini", i-a explicat Petrovici Marin ambasadorului Franţei, rămas interzis
Foto: Horaţiu ARDELEAN (c)
|
În luna august a anului trecut, un autocar cu 53 de etnici rromi, din mai multe sate timişene, sosea, din Franţa, la Timişoara. Ţiganii au acceptat repatrierea pentru că li se promiseseră câte 3.660 de euro de persoană, pentru a-şi deschide câte o afacere în locurile de baştină. Ajunşi acasă, rromii s-au trezit cu gospodăriile pline de animale. Un program special, finanţat printr-o fundaţie din Baia Mare, i-a împroprietărit cu zeci de oi şi porci. Sosit în Timiş pentru a vedea situaţia repatriaţilor din Cărpiniş, Berini şi Uliuc, ambasadorul Franţei la Bucureşti a avut o surpriză: majoritatea rromilor au mâncat sau şi-au vândut animalele, şi acum vor din nou la Paris. Porcii, prin vecini Mai întâi, ambasadorul Franţei, Excelenţa sa Henri Paul, a coborât din jeepul prefecturii în noroiul uliţelor din Berini. Noroaie pe stradă, noroaie în bătătură. Diplomatul francez a fost întâmpinat cumare bucurie de trei dintre familiile beneficiare ale programului de reinserţie. "Fiecare a primit animale şi furaje în valoare de 3.660 de euro, pentru a se întoarce în ţară şi a pune pe picioare o fermă de porci sau de oi", explică Titel Caoşan, reprezentantul Fundaţiei Kelsen, prin care s-au derulat fondurile oferite de guvernul francez. "Noi am primit 15 porci. Acum, mai am doar opt, dar numai patru sunt la mine, restul sunt prin vecini", a explicat Petrovici Marin, arătând o improvizaţiie de cocină de nici zece metri pătraţi. "Ştiţi, n-am avut bani destui ca să o acopăr de tot", adaugă el. Şocat de cele văzute şi auzite, ambasadorul Franţei abia îndrăzneşte să se apropie de aşa-zisa "fermă", în timp ce pantofii lustruiţi impecabil se afundă în noroiul adânc. "Noi am primit animalele, dar acum nu mai avem nici ce să le dăm de mâncare! Primăria nu are bani să ne ajute", se vaită Maria Mejan. Femeia se plânge că din toată afacerea nu i-a mai rămas nimic: "Furajele s-au terminat şi bani nu mai avem; ar trebui să vindem din oi ca să avem din ce trăi". | | | | | |
|  | "Din cele 65 de oi, 25 or murit şi 40 le-am vândut", a explicat Miti Novacovici, adăugând că el e hotărât să se întoarcă în Franţa: "Noi, ţiganii, nu avem ţară, Franţa-i ţara noastră!"
Foto: Adrian PÎCLIŞAN (c)
|
Ţigani fără ţară Ambasadorul Franţei a aflat cu stupoare că unii dintre ţiganii repatriaţi au vândut animalele pe care le-au primit gratis. "Din cele 65 de oi, 25 or murit şi 40 le-am vândut, că mi-or murit doi nepoţi într-un an. Acum văd că toată lumea vine aici, dar mie, când mi-or murit animalele, nu m-o întrebat nimeni de sănătate!", a spus, supărat, Miti Novacovici, adăugând că el e hotărât să se întoarcă în Franţa. "Aici am vrut să mă angajez la Retim şi nu m-or primit. Am vrut să merg cu oile pe izlaz şi nu m-or primit. Ţiganii îs aruncaţi de peste tot! Noi, ţiganii, nu avem ţară, Franţa-i ţara noastră!". Oile, "pe pişălău" La Cărpiniş, ambasadorul şi delegaţia care-l însoţea au vrut să vadă oile familiei Mejan. "Îs duse aici, aproape, pe pişălău, după canal!", a explicat Ion Mejan, capul familiei. În curtea defunctei CAP, oile sunt păzite de cioban. "De la 1 decembrie le ţin numai dacă proprietarii îmi plătesc câte 400.000 de lei pentru fiecare oaie, la care se adaugă taxa de păşunat de 80.000 de oaie", a avertizat ciobanul. "Păi io cred că le vindem, că bani nu avem să le dăm de mâncare peste iarnă şi mâine mă întorc în Franţa! Acolo făceam ce făceam, da' aveam să le dau de mâncare la copii", spune, hotărâtă, proprietara, Maria Mejan, care are nostalgia celor şapte ani de şedere la Paris. | | | | | |
|  | Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Excelenţa sa Henri Paul, s-a simţit în sânul comunităţilor de rromi din Timiş ca-n filme. Ca-n filmele "Borat" sau cele despre ţigani realizate de Kusturica
|
"Ştirbe, bătrâne şi oarbe" "Să trăiască şăfu' ăl mare! Io vă cunosc, sunteţi Domenech! Bonjour a tout monde!", a exclamat, plin de entuziasm, Petrică Farcaş, la vederea lui Henri Paul. "Io am avut 50 de oi. Le-am vândut pe toate şi mi-am luat o vacă şi un cal. O trebuit să fac asta ca să supravieţuiesc. Trăim 19 persoane în trei camere! Din porci mai am şase scroafe, dar astea-s de plămadă. Mai tăiem, mai mâncăm, mai vindem...", a continuat Farcaş, explicându-i ambasadorului că a scăpat de oi pentru că erau "ştirbe, bătrâne şi oarbe". După toate cele văzute şi auzite, ambasadorul Franţei a declarat, dezamăgit: "Noi nu vă mai dăm bani. Trebuia să vă gândiţi încă de când aţi primit animalele că o să vină iarna şi o să trebuiască să le daţi ceva de mâncare". | | | | | |
| |
| |
| ÎN FRANŢA. Ani la rând, Franţa a oferit găzduire sutelor de romi plecaţi din România în speranţa unui trai mai bun. Miti şi Dana Novacovici din Berini şi-au lăsat acasă copiii, nurorile şi nepoţii, stabilindu-se, pentru patru ani, într-o suburbie a Parisului. "Am avut nişte datorii şi am plecat cu nevasta, să mi le achit. La Paris am lucrat la cimitir la morţi, la săpat grădinile, am mai lucrat la negru, am mai cerşit. Am trimis bani acasă pentru familie, da' n-am reuşit să pun nimic deoparte, cu datorie mi-s şi-acuma" povesteşte Miti Novacovici. Nevasta lui a lucrat la curăţenie, la spălat, iar când nu avea de lucru stătea la cerşit în piaţă: "Stătea cu paharu', primea cele mai bune lucruri din lume". Au locuit undeva lângă Paris, iar amintirile lor sunt pline de nostalgia paradisului pierdut: "Ne-am pus caravanele pe un plaţ. Erau acolo vreo 70-80 de caravane. Noi am cumpărat una cu 400 de euro, dar erau condiţii ca într-o casă, cu gaz, apă, tot ce trebuie. Le cumpărai de la sârbi, de la gitani, care, cum se făcea familia mai mare, cumpărau altceva. Am avut doctor de familie, ne aduceau mâncare, am avut de toate". | | | | | |
| "CIVILIZAŢIE, DOM'LE!". Le-a plăcut totul la Paris. "Cel mai mult mi-a plăcut la turnul Eiffel. Am urcat până la jumătate, mi-o fost frică mai sus", mărturiseşte Miti Novacovici. "E civilizaţie mare, dom'le, e cea mai mare civilizaţie în Franţa. Noi, ţiganii, nu avem ţară, Franţa-i ţara noastră!". Şi nevestei lui i-a plăcut nespus de mult Parisul. Întrebată ce i-a plăcut mai mult şi mai mult, răspunde fără ezitare: "Gările şi metrourile, mortal!" Bărbatul îşi aduce aminte cu nostalgie de traiul franţuzesc: "Acolo, în Franţa, am fost eleganţi, nu ca acuma. Eram cu pantofii lustruiţi, bărbierit. Acolo, ori munceşti, ori nu munceşti, trăieşti. Lumea-i miloasă. Dacă stai liniştit să cerşeşti şi nu tragi de om, nu înjuri, nu scuipi, n-are nimeni treabă cu tine. N-o să avem noi nici în 200 de ani ce au ei acolo!". Au învăţat şi s-o rupă, cât de cât, pe franţuzeşte: "Ziceam <> şi îmi dădeau 10, 20, chiar 30 de euro".
Sursa www.banateanul.ro
| |
